Cum e la şcoală…

Posted: 18 Octombrie 2010 in Uncategorized

În mare, treaba stă cam aşa: te duci la oră şi participi la lecţie. Fizic, cel puţin.  E musai. Te-au trimis părinţii. Deşi mintea nu-ţi stă acolo, nu-ţi place şi ai prefera să faci orice altceva, stai cuminte în banca ta. Aşa trebuie. Dacă deranjezi ora, tot tu ai de suferit mai târziu, într-un fel sau altul.

De partea cealaltă, profesorul se dă de ceasul morţii să explice lecţia cât poate el de bine şi, dacă este un profesor bun, chiar îi reuşeşte. O parte din elevi participă activ la oră. Asta dacă ţine la imaginea lui de profesor bun şi îl interesează ceea ce face. Dacă nu…

Ce metode de „convingere” are profesorul care doreşte ca elevii lui să se aleagă cu ceva? Păi… ar fi mai multe. Din păcate, în marea lor majoritate, sunt metode de constrângere. De exemplu: „Dacă nu înveti, primeşti notă proastă!” Şi ce dacă primeşti notă proastă? Păi… te ceartă parinţii. Sau îţi diminuezi şansele, pe viitor, de a intra undeva unde notele contează. Sau te simţi lezat în orgoliul propriu. Asta mai rar…

Ora se termină. Profesorul dă tema pentru acasă. „Sa faceţi exerciţiile cutare şi cutare…” Sa înveţi lecţia, nu-ţi mai spune. E de la sine înţeles că aşa ar trebui sa începi: cu studiul teoriei şi al noţiunilor predate.

Tema de acasă sau din… pauză?
După şase, şapte sau chiar opt ore de şcoală, mai mult stresante decât obositoare, te duci acasă… Dacă eşti un elev conştiincios, te odihneşti puţin şi te apuci de lecţii. Te uiţi un pic prin caiete să vezi ce s-a predat şi, poate, şi prin manuale. Nu-ţi trebuie mai mult de câteva minute ca să îţi dai seama că pentru a-ţi însuşi toate noţiunile necesare unei bune pregatiri, conform cerinţelor, la toate materiile, n-are cum să-ţi ajungă timpul. Şi-atunci ce faci? Păi mai întâi încerci să-ţi faci tema. Dacă merge treaba, bine. Dacă nu, te uiţi prin caiet poate găseşti acolo ceva ce nu ştiai şi care ţi-ar putea fi de folos să-ţi rezolvi exerciţiile. Poate că te uiţi şi în manual, dar nu-i sigur. E doar o opţiune. Dacă ai reuşit să-ţi faci tema, eşti fericit. Mâine ora va fi mai puţin stresantă. Dacă nu ai reuşit, ai mai multe posibilităţi. Poţi să întrebi pe cineva. Poate ştie mama sau tata. Sau un vecin. Sau un coleg. Sau vreun profesor care dă ore. Sau, poţi să mergi cu tema nefăcută. Aproape sigur că este vreun coleg care şi-a făcut-o şi se găseşte o pauză s-o copiezi. Dacă n-a făcut nimeni tema poţi să stai (aproape) liniştit. Toată clasa va striga „n-am ştiut să ne facem tema!” şi ai scăpat. Mai poţi şi să laşi tema complet nefăcută. Asta depinde de gradul tău de curaj dar, mai ales, depinde de profesor. Controlează profesorul tema sau nu? Cât de tare se supără dacă nu ţi-ai făcut tema total sau parţial? Te pedepseşte, dacă te prinde fără temă, sau nu? Dacă da, cât de tare? Chiar şi elevii cei mai conştiincioşi fac adeseori asemenea calcule…

Mă ascultă, nu mă ascultă…
În afară de temă, mai ai şi altă grijă. Ai putea să fii ascultat. În cazul ăsta cam trebuie să ştii, dacă vrei să iei o notă bună. Profesorul pune întrebări şi e cam greu de păcălit. Dacă e un profesor bun, cum ai deschis gura îşi dă seama cât ştii. Dacă nu, mai ai o şansă. Sau mai multe. Poate se găseşte vreun coleg de treabă să-ţi şoptească. O idee, două, acolo… Mai pui şi tu ceva de la tine şi iese de-o notă acceptabilă! Dacă ai noroc, te ascultă fără să te scoată la tablă. Uf… în bancă e mai uşor. Sunt mai mulţi binevoitori împrejur. Poate că îţi „uiţi” caietul, sau cartea, deschise pe bancă… Din nou depinde de stilul de examinare al profesorului.

Este vreo legătură între notă şi cunoştinţe?
Vine momentul în care profesorul îţi dă nota. Tu zici că ai merita un şapte, dar poţi să ştii ce i se năzare profesorului? Cât e el de obosit sau de nervos? Sau cât ai reuşit tu să fii de convingător? Poate că are pică pe tine sau, pur şi simplu, nu-i place mutra ta. Dacă e pe-aşa să te mulţumeşti şi cu-n cinci! Măcar e notă de trecere. Cine ştie, dacă era un alt profesor…, ai auzit tu de la un prieten de la un alt liceu, nu luai nici patru. Că ăla e foarte sever! Sau poate ai noroc şi profesorul îţi zâmbeşte îngăduitor. Îi eşti simpatic şi-ţi dă cu un punct, două mai mult. Eeeee, cu nota nouă… mergi acasă cu fruntea sus!

Dacă se dă lucrare, e altă poveste. Poate că eşti bun şi eşti în stare să rezolvi subiectele singur. Dar dacă nu eşti? Poate copiezi… De la un coleg, sau din caiet, sau din carte. Sau de pe fiţuica la care ai lucrat aseară două ore, după ce s-au culcat părinţii… Stres, stres şi iar stres… şi oboseală… abia aştepţi să treacă săptămâna, să treacă semestrul, să vină vacanţă!

Cu alţi profesori poate fi mai simplu. Sau mai complicat. Poate că nu te examinează şi nici nu prea controlează temele. Dar dă lucrare şi nu se poate copia… Trebuie să ştii. Dacă lucrarea e anunţată, e bine. Cu o noapte înainte stai şi înveţi. Sau în weekend. Dacă lucrarea nu e anunţata e neplăcut. Stai tot timpul cu frica în sân aşteptând fatidicul „scoateti o foaie de hârtie şi scrieţi…”

La care materie să învăţ mai mult?
În general ai mult, sau foarte mult de învăţat. Toate materiile sunt importante şi e foarte greu să te pregăteşti, aşa cum trebuie la toate. Timpul nu ajunge şi eşti în situaţia de a alege la care materie înveţi mai mult şi pe care o neglijezi. Ba mai vrei şi un pic de timp să te întâlneşti cu prietenii, sau să te uiţi la un film, sau să te joci pe calculator… Şi-atunci ce-i de făcut? Înveţi, oare, la materiile care-ţi trebuiesc? Păi nu prea… Te orientezi şi dai mai multă atenţie materiilor care au un profesor mai sever. Chiar dacă nu-ţi plac biologia şi istoria la astea trebuie să înveţi mai abitir decât la toate la un loc, că ai la materiile astea doi zbiri de profesori… cu care nu te joci, ori ştii ori rămâi repetent! Contează că tu te orientezi către informatică? Astea trebuie învăţate: biologia şi istoria. Bine de tot! Dar celelalte materii nu trebuie învăţate? Se gândeşte oare cineva ce trebuie învăţat şi ce nu? Dar, mai ales, se gândeşte cineva cât poţi învăţa şi cât nu? La viaţă ta se gândeşte cineva? Poate că eşti îndrăgostit şi ai vrea un pic de timp să visezi, sau poate că ai o pasiune extraşcolară şi nu reuşeşti nicicum să-ţi găseşti timp pentru ea…

Am scăpat!!!
După ce s-a terminat prima parte a orei, ascultarea, începe predarea. Profesorul trece la lecţie nouă. Ţi-ai luat nota, au trecut emoţiile şi eşti relaxat. Poţi să te pui pe pilot automat, scrii ce dictează profesorul sau ce scrie pe tablă. În timpul ăsta tu ai tras obloanele şi te gândeşti la mângâierea dulce a soarelui de primăvară, care răsare la fel în fiecare an, fără a se sinchisi de zbuciumul tău sau al altora ca tine… sau la prietenul care o să-ţi arate, în pauză, ce mobil nou şi-a cumpărat…

Examene şi meditaţii
Ajungi la sfârşitul anului şi constaţi că nu prea îţi mai aminteşti mare lucru din ceea ce ai studiat un an întreg. Şi vin examenele… Finale sau de admitere. Cu astea nu prea te joci. Trebuie să înveţi dacă vrei să iei examenul. Materia trebuie recapitulată, dar când să mai faci şi asta? Abia faci faţă treburilor pentru a două zi. Poate te ajută un profesor cu ceva ore în particular. Acuma, între noi fie vorba, prea mult nu te poate ajuta. Niciun profesor nu are pâlnii de turnat cunoştinţe în capul elevului. Tot tu trebuie să studiezi! Dar te mai lămureşte cu câte ceva ce n-ai înţeles. Poate face vreo schemă mai uşor de memorat. Sau poate că te-au trimis părinţii şi ţi-e frică şi de ei şi de profesorul din particular şi nu prea ai ce face, trebuie să mai pui câteva ore de muncă pe săptămâna, să te pregăteşti cum ţi se cere…

Referate
Cât eşti elev mai ai de făcut şi alte treburi pentru şcoală. De exemplu, trebuie să faci referate. Asta e destul de simplu, sunt pe Internet o grămadă! Şi cum mulţi profesori nu prea ştiu cu ce se mănâncă Internetul… nu e mare lucru. Cine mai stă în ziua de azi să răsfoiască cărţi prăfoase, prin biblioteci, ca să adune cunoştinţe pentru o lucrare de tipul referatului? Sau poate îţi dă cineva o carte din care copiezi un capitol şi ai scăpat. Mai mult durează să o scrii frumos sau să o pui pe calculator, scoţi la imprimanta şi gata lucrarea! Oricum profesorul nu va sta să citească ce ai scris tu acolo… Ce-i zinghi-linghi? Cum să citească peste o sută de lucrări, de trei-patru pagini, pe care le adună de la toate clasele? O să-ţi dea o notă în funcţie de cum arată lucrarea sau de cât de mult îi place lui subiectul, aşa cum reiese din titlu.

Ah, disciplina asta…
Nota se mai poate lua şi altfel. E gălăgie în clasă… Profesorul dă o lucrare grea sau stupid de grea. Aşa, de pedepsire. Să se înveţe elevul minte. „La mine la oră trebuie să fie disciplină! Dacă nu e… o păţiţi!” Sau: te-a luat gura pe dinainte şi ai vorbit obraznic cu profesorul, într-o încercare tâmpă, adolescentină, de a-ţi impresiona colega aceea drăguţă care ţi-a căzut cu tronc. Acuma chiar că e de rău! Te ascultă şi ai băgat-o pe mânecă! Unul din profesorii mei avea o vorbă: „Amice, îţi dau doi. Nu fără să te-ascult.”. Dacă n-ai avut de lucru? Încă să zici mersi dacă scapi cu atât. Poate că o să rămâi şi corigent…

Un fel de încheiere
Câţi dintre dumneavoastră recunoaşteţi povestea? E o întrebare retorică, desigur. Cu toţii am trecut prin aşa ceva şi poate că încă mai trecem. Sau avem copii, sau nepoţi, care se frământă în felul acesta. E bine, e rău…? Eu cred că e nu rău, ci foarte rău!

Să fim bine înţeleşi, nu neg farmecul unei asemenea vieţi de elev. În fond ce-o să povesteşti o viaţă întreagă cu prietenii dacă nu păţanii, care mai de care mai nostime, din timpul anilor de şcoală… Şi poate că o să povesteşti şi nepoţilor cum era pe vremea ta. Copiilor tăi n-o să le spui că obişnuiai să copiezi la şcoală şi că n-aveai nici un chef să înveţi. Lor o să le spui: „Învaţă, că tu ai toate condiţiile! Eu, când eram ca tine, mergeam cu gâştele pe imaş şi cu cartea în trăistuţă şi aşa învăţam. Tu nu ai altă treabă decât să înveţi”. Parcă şi pe asta am mai auzit-o…

Nu farmecul e problema, ci eficienţa. Sistemul, în forma actuală, nu exploatează nici pe departe capacităţile reale de acumulare ale tinerilor. Poate că un asemenea sistem este potrivit secolului IX. În secolul nostru însă, trebuie să facem faţă exploziei informaţionale şi trebuie să înţelegem că nu mai putem să învăţam tot. Trebuie să alegem cu grijă cunoştinţele necesare cetăţeanului secolului XXI şi să-l ajutăm să şi le însuşească eficient. Trebuie să facem ceva că să scăpam de anacronismul sistemului.

Să încercăm să tragem câteva concluzii:

  • Atât învăţarea cât şi examinarea depind într-o măsură hotărâtoare de profesor şi de stilul lui. Nu este corect.
  • Procesul de învăţare se desfăşoară haotic. Elevul nu învaţă la şcoală,  ci mai mult acasă, singur şi nedirijat. Instrumentele de care dispune sunt, în general, puţine şi nesatisfăcătoare.
  • În loc să înveţe, elevul are mai multă grijă de „meciul” cu profesorul. Mă prinde sau nu mă prinde că n-am ştiut? Cum să-l păcălesc şi să iau o notă bună?
  • Elevul nu învăţa ca să ştie. El învăţa ca să nu ia notă proastă. Nu învăţă pentru că îi place, ci pentru că îi este frică de consecinţele neînvăţatului.
  • Notele nu reflectă, decât în mică măsură, gradul de însuşire al cunoştinţelor. În notă au o pondere nepermis de mare subiectivitatea profesorului şi disciplina elevului.
  • Sistemul este descurajant. Nu prea contează cât înveţi pentru că e puţin probabil să primeşti o notă proporţională cu cunoştinţele. Ori ştii tot (ceea ce e aproape imposibil având în vedere cantitatea şi nivelul materiiei cerute) şi iei nota zece, ori ştii între mai nimic şi aproape tot şi iei o notă cuprinsă între doi şi zece.
  • Capacitatea de studiu a elevului nu este exploatată eficient. Elevul, copleşit de cantitatea mare de muncă cerută, depune un efort mult sub posibilităţile lui reale. Dacă ai de făcut o mie de lucruri şi tu nu poţi face decât cincizeci, probabil că o să faci vreo zece, alese după criterii numai de tine ştiute.
  • Efectul psihologic este devastator din punct de vedere social. Tânărul absolvent a „învăţat” pe băncile şcolii că în viaţă eşti la mâna altuia. Nu prea contează ce faci, cât munceşti, că oricum şansele de a fi apreciat la adevărată ta valoare, de a-ţi fi apreciate meritele reale, sunt minime. E mult mai bine să te „fofilezi”. Să mai spun oare, că de aici şi până la ideea de mită şi corupţie nu e decât un pas?

Am sau nu am dreptate?

Scris de mine, Constantin Lupaescu, în 2005 şi reluat în 2010.
constantin.lupaescu @ gmail.com

Comentarii
  1. Avand in vedere ca ati lucrat in invatamant cred ca e o analiza obiectiva la cum merg lucrurile acolo.

    Iar sistemul de invatamant de acum nu mai performeaza, pentru ca tinerii au mai multa liberatate, si normal ca le place sa socializeze mai mult, decat sa invete lucruri, multe inutile, care nu le vor folosi doar pentru urmatoarea lucrare de control.

    In schimb eu cred ca o lectie trebuie prinsa, intiparita in mintea elevului in timpul orei de curs, nu acasa, acasa ar trebui doar sa isi consolideze lectia prin excercitii.

    Apoi, eleviilor de azi le este mult mai comod sa copieze in loc sa faca cat pot si stiu, doar pentru a-si asigura nota de trecere. Le va parea rau mai tarziu, ca sunt agramati, inculti si nu pot sa performeze in societate mai mult de un anumit nivel.

    Eu am vazut cum m-am schimbat eu, de la un elev care plangea cand lua 9 in teza la matematica la un elev care se bucura ca luat 5 in teza matematica. Sau, olimpic la chimie la un elev de nota 5. Si totul, datorita anturajului, profesorilor.

    Bine acum ai alte sanse, mai ales pe timpul facultatii unde poti sa obtii burse in strainatate unde ai avea o sansa sa cunosti alte culturi „putin” mai evoluate.

    – Elev mediu

    • Robert Dămoc spune:

      Ma tot ce s-a intamplat totusi, pai simplu, profesorii de la tara, erau toti veniti dinainte de ’89 si au primit case si pamant, astfel incat nu au avut grija zilei de maine, sau nevoie de bani pentru naveta, etc. Acum, nu iti mai deconteza nimic, din contra iti tot taie (b0c, cu coasa ca le are).

  2. dellya spune:

    Ai dreptate,asa dupa cum intrebai la sfarsitul articolului si cred ca nu exista cineva care sa nu se regasesca in cuvintele tale…in scoli suntem imbuibati cu multe informatii inutile…fiecare profesor pune accent pe disciplina lui ca fiind cea mai importanta..nu se tine cont de faptul ca un elev are inclinatii spre o anumita disciplina scolara,iar cu o parte din celelalte este paralel…el trebuie sa invete si sa acumuleze cat mai mult…in ziua de astazi,in scoli,impuscarea notei bune a devenit sport national pentru elevi…dar nota nu reflecta intotdeauna realitatea…asa cum spuneai si tu,intr-o zi proful de nervos,in alta nu-i place de mutra ta..in alta,e posibil sa te ierte…invatavamantul romanesc se schimba de la un an la altul din rau in mai rau…alte reguli pentru examene,alt sistem de notare,alte discipline…speram totusi ca vor venii si zile mai bune…candva!

  3. lili spune:

    Imi place initiativa ta.Daca toata lumea ar INCERCA macar sa-si exprime nemultumirea, intr-un fel sau altul tot s-ar misca ceva in tara asta.
    Parerea mea este ca atat cat sistemul este prost,gresit,putred;spune-i cum vrei, totul trage dupa el:invatamant,sistemul sanitar,cultural etc.
    Degeaba vorbim de reasezarea invatamantului pe un fagas modernist si cu rezultate reale,daca nu este MOTIVATIA elevului de a invata.Si cand spun asta ma refer binenteles la modelele pe care i le ofera societatea.
    Oricum mergi inainte cu ceea ce ti-ai propus.Poate merita ,poate nu!

    • eduproiect spune:

      Multumesc pentru incurajare!
      Eu stiu un lucru: este usor sa stai pe margine si sa carcotesti. Dar, daca nu esti de acord cu ce se intampla, fa bine si pune mana de schimba ceva! Sau, macar incearca sa schimbi!
      In opinia mea, cei care nu incearca sa faca nimic pentru ca lucrurile sa mearga mai bine, ar trebui sa nici nu-si permita sa carcoteasca!

  4. keby spune:

    Ca actuala eleva de liceu ma regasesc si nu prea in ce ati scris in acest articol . Profesorii buni stiu cum sa te faca pe tine,elevul, sa fi atent la ora sau cel putin sa ramai cu ceva in minte despre tot ce s-a vorbit , profesorii mai putin buni iti vor turna in cap informatiile cu palnia, dar cum cantitatea acestora este prea mare si prea concentrata , tu, elevul, nu vei reusi sa le asimilezi .
    Profesorul care este cu adevarat bun iti va da 3 cu zambetul pe buze si fara nici o ezitare cand nu ti-ai facut tema, si de asemenea pt ca este un profesor bun te va face sa realizezi ca a procedat corect fara sa te supere , si spun chestia asta in cunostiinta de cauza pt ca mi s-a intamplat .
    Eu sincer nu vad o cale de iesire din tot cercu asta vicios, si e pacat de copiii care sunt cu adevart buni . Invatam multe doar pt ca asa trebuie dar ceea ce invatam nu e si ceea ce trebuie invatat . Oricine poate sa faca o facultate, si cel mai prost si lenes copil poate sa ia bacul, si e pacat ca nu se poate face o diferenta dintre cel ce a invatat si cel ce a copiat ….ma ingrozeste gandu ca ma asteapta bacalaureatul anu acesta .

    • eduproiect spune:

      Elevii au un spirit al corectitudinii extrem de dezvoltat. Ştim asta. Uneori chiar severitatea gandirii elevului o depăşeşte pe a profesorului. Ca profesor obişnuiam să consult clasa cu privire la nota pe care o merită elevul ascultat. Spre surpriza mea, în mod constant clasa oferea cu 1-2 puncte mai puţin decât dădeam eu!
      Dar… asta nu e ok! Constaţi cât de subiective sunt lucrurile? oare e bine ca notarea să fie „la mâna” profesorului? Să-ţi dea 3 când meriţi sau când i se năzare lui? Eu cred că nu!

  5. potter spune:

    Da, afiirmatiile sunt adevarate, asa se desfasoara zilele la scoli. Multe ar trebui schimbate. Si totusi..nu totul. Cateodata trebuie forta din exterior sa facem ceva. Copilului ii greu sa mearga la dentist, este foatre naspha sa inveti lucruri care nu-ti place, dar blogul asta n-ar exista fara invatarea abecedarului, matematicii, informaticii, etc. Omul din start face numai ce vrea el. Dar totul evolueaza numai daca exista un sistem cu reguli, altfel totul devine haotic, fara sens. Poate ca ai invatat matematica numai pentru ca a trebuit 5 ul ala sa scapi sa devii repetent, dar a avut si chestia asta ceva sens. Sigur..metodele nu sunt cele mai bune, sunt copii care la 10 ani nu sunt capabile sa asimileze matematica, dar la 15 poate ca da. Gresela este acolo ca toti copii sunt luate la fel, si foarte multe talente se pierd din cauza sistemului curent. Despre profesori.. la bani si respectul ce primesc – nu-i de mirare ca nu fac efortul maxim nici ei.

  6. eduproiect spune:

    tocmai am terminat de rescris despre meditatii: https://eduproiect.wordpress.com/2009/09/15/meditatiile/
    acolo sunt cateva precizari suplimentare.

  7. Maria spune:

    Cred ca rolul unui dascal ar trebui sa fie acela de Educator si nu de un fel de prestator de servicii. Personal cred ca in relatia dascal-elev, vina e undeva la mijloc, cum se petrece de obicei. Elevul a devenit un copil rasfatat, lipsit de disciplina si forta interioara, nu generalizez, desigur, lipsit de un bun simt si respect elementar. Invatat din toate partile, chiar si de parinti, de internet si televiziune, care promoveaza din greu mediocritatea cea mai stupida, ca in viata ca sa te descurci trebuie doar sa ai relatii, sa arati cat mai bine si sa fii in ton cu ce se vinde, normal ca i se pare inutil sa-si formeze o cultura generala si sa gandeasca intr-un mod corect si armonios, gandindu-se doar la ce castig material ii vor aduce informatiile pe care le obtine la scoala. Pe de alta parte profesorii au intrat intr-un fel de blazare si poate chiar usoara razbunare pe elevi uneori, agasati de lipsa acuta a banilor si de atmosfera lipsita de respect si interes din clasa. Chiar deunazi mi-a spus cineva ca in ruptul capului nu se face profesoara, pentru ca nu vrea sa fie bataia de joc a elevilor, asa ca eu cred ca ai prezentat intr-un mod usor idilic portretul elevului de astazi. Intr-adevar azi invatamantul e intr-un adevarat colaps,materia stufoasa si uneori inutila face din scoala un chin, dar asa cum intr-o grea perioada au iesit totusi valori autentice de pe bancile scolii, pentru ca au existat totusi profesori si elevi adevarati, care au stiut sa aleaga, imi place sa cred ca inca nu e totul pierdut.

  8. Roby spune:

    http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/fi-elev#comment-6074

    Daca apare de 2x inseamna ca nu am vazut eu ca s-a publicat

  9. Nicu Alecu spune:

    Salutare!
    Mi se pare mie sau cineva a (re)descoperit apa caldă aici?
    Anacronismul sistemului curent de invatamant nu e de ieri, de-alaltaieri.
    Daca stai bine sa te gandesti, Costele, prooblema incepuse sa puta cam de pe cand eram noi elevi, dar adevarata problema este ca dupa revolutie, n-a fost evolutie, ci involutie! si accelerata, pe deasupra.
    In all fairness, nu doar la noi se manifesta anocronismul asta, la noi doar sunt mai acute problemele. Si nu vei reusi (nici tu nici alti dascali cu chemare – din ce in ce mai putini si ei) sa urnesti sistemul anchilozat pentru ca exista o tona de cauze de natura sociala si economica pentru care lucrurile sunt asa cum sunt. Decat daca … ei bine, aici am s-o zic pe-aia mare: nu statul trebuie sa educe elevul/studentul/ovodașul! nu-mi trebuie acest serviciu din partea lui (a statului) cu atat mai mult cu cat mi-l baga cu forta pe gat, dupa cum nu-mi trebuie nici sa platesc prin impozite directe, indirecte, taxe si parataxe un serviciu execrabil pe care nu mi-l doresc!
    Ar mai fi multe de zis, da’ tre’ sa ma duc la scoala … am sedinta cu parintii!😀

    • eduproiect spune:

      Nicule, mai intai, sa traiesti ca ai avut rabdare sa citesti!
      Mai apoi, nu am pretentia ca am descoperit apa calda… Spun niste lucruri stiute de orice om cu bun simt, care a fost vreodata la scoala si a cascat ochii mari la ce se intampla acolo.
      Scopul acestor randuri este de a improspata o imagine, pe care o voi folosi in scrierile urmatoare pentru a aduce ceva propuneri concrete.
      Te invit sa revii pe aici, pentru ca partea interesanta abia de-acuma vine😉

  10. Nicu Alecu spune:

    Can hardly wait …🙂

    PS: dupa cum vezi, sunt un bun vorbitor de romgleza😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s