Cel mai bun punctaj a fost obţinut de Sîrbu Vlad, clasa a IX-a A, Colegiul Naţional UNIREA. Vlad are un procent de 100% realizând un punctaj de 33,75 puncte.

Celelalte rezultate le găsiţi mai jos:

Nr crt Indicativ Procent Punctaj Abordate
1 230102VS 100 33.75 50
2 567891HM 98.33 30.25 59
3 260037TVA 96.67 26.50 49
4 260047MD 96.67 26.50 59
5 385601MS 93.33 24.25 48
6 260024OTE 91.67 23.50 41
7 260017DR 90.00 23.00 33
8 260060AC 88.33 22.50 40
9 260018LA 88.33 22.50 30
10 260035MD 85.00 21.25 55
11 410046BV 85.00 21.25 35
12 260024PH 81.67 20.50 43
13 260011KP 80.00 20.25 39
14 420024SS 80.00 20.25 44
15 222001MR 76.67 19.75 31
16 260017AM 76.67 19.75 86
17 260016CV 73.33 19.50 37
18 011157RM 71.67 19.00 34
19 260035MH 70.00 18.75 100
20 260027KDK 68.33 18.00 38
21 260033MTI 66.67 17.50 35
22 260087SI 65.00 17.25 46
23 260041SM 65.00 17.25 56
24 100202NA 61.67 15.25 24
25 204962PS 61.67 15.25 44
26 260010IH 58.33 15.00 25
27 260031SR 56.67 14.75 41
28 260057IS 56.67 14.75 41
29 260040SM 53.33 14.50 27
30 260027MRC 51.67 14.25 28
31 260091CE 50.00 13.50 51
32 260013CGI 48.33 13.25 27
33 160014BT 46.67 13.00 28
34 260014JA 45.00 12.75 29
35 709294TC 45.00 12.75 54
36 260054AB 41.67 12.50 35
37 60019VB 41.67 12.50 25
38 125801SO 38.33 12.00 27
39 260026SA 36.67 11.50 34
40 DAVID 36.67 11.50 29
41 260029LE 33.33 11.25 25
42 160701AN 31.67 10.75 17
43 260018SI 30.00 10.50 33
44 260014NA 28.33 10.25 29
45 261967II 26.67 10.00 25
46 445566DD 26.67 10.00 100
47 260029VD 26.67 10.00 35
48 260055AH 21.67 9.25 33
49 260055MM 20.00 9.00 49
50 260045SB 20.00 9.00 24
51 260026CEC 20.00 9.00 29
52 260021VM 15.00 8.25 22
53 064690BD 13.33 8.00 28
54 260068AB 13.33 8.00 23
55 260119SR 13.33 8.00 33
56 002648FM 13.33 8.00 38
57 262044AD 6.67 7.50 100
58 602010CAI 5.00 7.25 26
59 260014SA 3.33 6.00 51
60 260018HA 1.67 5.75 42
61 260013MC 0.00 1.75 43

Candidaţi înscrişi

Posted: 16 Mai 2017 in Uncategorized

Anunţ important:

Concursul se dăsfăşoară cu începere de la ora 12:15, vineri 19 mai, 2017
La Colegiul Naţional UNIREA Tîrgu Mureş, în Amfiteatru şi sala Multimedia.
Datorită numărului mare de participanţi am fost nevoiţi să decalăm ora de începere a concursului.
Vă mulţumim pentru înţelegere!

Planificarea pe săli este următoarea:

Amfiteatru:

1 ALISTAR NICOLAIDA
2 BĂCILĂ VICENŢIU
3 BÂNDILĂ DARIA
4 BĂRDĂŞAN ANDREEA
5 BOBĂIANU TEODORA
6 BOBIŞ VLAD
7 BRUDAN IOANA
8 BRUSTUR OTILIA
9 CĂMĂRĂŞAN ANA
10 CERGHIZAN GABRIEL
11 CHIBELEAN ANDREI
12 CHIOREAN ALEXANDRU
13 COJOCARU VICENŢIU
14 COMAN CLAUDIU
15 COTRUŞ TUDOR
16 COVRIG ANDREEA
17 CREŢA EMIL
18 CRIŞAN MIRUNA
19 DASCĂL DRAGOŞ
20 DEMIAN ADRIAN
21 FĂGĂRAŞ ANDREI
22 FĂGĂRAŞ ARIANA
23 GALDEA EDUARD
24 HARHOI ADINA
25 HILBERT DENNIS
26 HÎRŞAN MIHNEA
27 HORGA MIRUNA
28 HUCIU IRIS
29 HULPE ANDREEA
30 ISTRATE SILVIU
31 IUONAŞ IULIA
32 JÎRCAN ALEXANDRU
33 KISS KARINA
34 KOVACS PAUL
35 LAZIN ANCA
36 MACOVEI RALUCA
37 MAIOR IULIA
38 MĂNIŞOR BIANCA
39 MERDARIU ANDREEA
40 MESIA LORIANA

 

Sala Multimedia

41 MIRONIUC MARA
42 MOLDOVAN ANDREI
43 MOLDOVAN DRAGOŞ
44 MOLDOVAN RADU
45 MOLDOVAN RADU
46 MOLDOVAN RAUL
47 MORAR CRINA
48 MOVILĂ DANIEL
49 MUREŞAN ALEXANDRU
50 MUSKA BARNA
51 NEAMŢ ANDREEA
52 NISTOR ANDREEA
53 NIŢĂ LUCIAN
54 OLAR BIANCA
55 OPREA TEREZIA
56 PĂCURARIU ROBERT
57 PAVEL RADU
58 POP DAN
59 PRECUP ADA
60 PRECUP HOREA
61 RĂCHITĂ ADRIANA
62 RADU DARIUS
63 RUSU ALEXANDRA
64 SAND ANDREEA
65 SANTA BIANCA
66 SAVU SERGIU
67 SCURTU PAUL
68 SIMEDREA MARA
69 SIMÓ EDIT
70 ŞIMON ADA
71 SÎRBU VLAD
72 SONEA OVIDIU
73 SOŢAN IOACHIM
74 STAVILĂ RADU
75 STOICA MARIA CARMEN
76 SUCIU MARIA
77 SZABO IRINA
78 TOMA VLAD
79 UNGUREANU RAREŞ
80 VASU LUISA
81 VLAD DANIEL
82 VUŢĂ MELISSA

Probleme de exemplu

Posted: 13 Mai 2017 in Uncategorized

Exemple de probleme simple și foarte simple:

  1. Care din următoarele operații cu vectori NU se definește:
    1. Adunarea vectorilor
    2. Scăderea vectorilor
    3. Inmulțirea vectorilor
    4. Impărțirea vectorilor
    5. Înmulțirea unui vector cu un scalar.

 

  1. O carte cu masa de 0,5 kg stă pe masă. Reacțiunea mesei este (se consideră g = 10 m/s2):
    1. 0,5N
    2. 1N
    3. 3N
    4. 5N
    5. 50N

 

  1. Cu cât se întinde un resort având k = 50 N/m dacă acționăm asupra lui cu o fortă de F = 2 N?
    1. 5 cm
    2. 4 cm
    3. 2 cm
    4. 1 cm
    5. 0,5 cm

 

Probleme de dificultate medie

  1. De tavanul unei săli de sport, printr-un fir, este legată o stinghie lungă (bară) de lemn cu masa M. O pisică, cu masa de 5 ori mai mică decât masa barei (m = 0,2M), sare pe stinghie și începe să alerge în sus. În acel moment firul se rupe. Cu ce accelerație cade stinghia dacă pisica este în orice moment la aceeași înălțime față de sol? Se consideră g = 10 m/s2.
    1. a = 10 m/s2
    2. a = 12 m/s2
    3. a = 15 m/s2
    4. a = 19 m/s2
    5. a = 20 m/s2

 

  1. La ce altitudine h greutatea unui corp scade la un sfert față greutatea de la nivelul mării? Se consideră că raza Pământului este R.
    1. h = R
    2. h = 2 R
    3. h = 3 R
    4. h = 4 R
    5. h = 8 R

 

  1. Un lănțișor de aur de lungime l și masă m a fost scăpat pe jos. Lănțișorul are la capăt un mic medalion de aceeași masă, m. Prindem de capătul liber al lănțișorului și îl ridicăm până la înălțimea h = 2l. (Medalionul va atârna liber, la înălțimea l). Ce lucru mecanic am efectuat pentru ridicare?
    1. mgl
    2. 2mgl
    3. 3mgl
    4. 4mgl
    5. (5/2)mgl

 

 

Probleme (mai) dificile:

  1. O prismă A de masă m = 4 kg alunecă fără frecare pe o prismă B de masă M care, la rândul ei, alunecă fără frecare pe un plan orizontal (ca în figură). Să se afle accelerația prismei B știind că M = 19 kg și α = 30˚. Se dau: g = 10 m/s2, sin30˚= 0,5, sin 60˚ = 0,87
    1. 1,2 m/s2
    2. 0,98 m/s2
    3. 0,43 m/s2
    4. 0,28 m/s2
    5. 0,87 m/s2

Drawing3

  1. O bilă de oțel suspendată de un fir de lungime l = 0,8m a fost deviată până când firul de suspensie a devenit orizontal apoi lăsată liberă. La revenire, atunci când firul formează un unghi α = 30˚ cu verticala, bila lovește perfect elastic un perete vertical. La ce înălțime se va ridica bila? Se dă: cos 30˚= 0,87
    1. 49,3 cm
    2. 58,6 cm
    3. 64,5 cm
    4. 69,6 cm
    5. 74,8 cm

Drawing6

 

Colegiul Naţional UNIREA vă propune un Concurs de fizică, din capitolul Mecanică.

 

  • Cui se adresează?

La concurs pot participa toţi cei care au parcurs materia de mecanică de clasa a IX-a. Ne aşteptăm să fie interesaţi:

  • elevi de clasa a IX-a,
  • elevi din alte clase (X – XII) care vor să-şi testeze abilitatea de a rezolva probleme de mecanică,
  • elevi care intenţionează să urmeze facultăţi cu profil real,
  • elevi care intenţionează să dea Bacalaureatul din fizică,
  • profesori de fizică,
  • studenţi.

Concursul oferă şi posibilitatea de anonimat (în loc de nume se poate folosi un cod format din iniţialele numelui şi ultimele cifre ale CNP-ului)

  • Cât durează?

Timpul alocat este de 3 ore.

  • Cum sunt subiectele?

În cele 3 ore se propun spre rezolvare 100 de probleme de mecanică, de dificultăţi foarte diferite. Aproximativ 10% – 15% sunt foarte uşoare (se rezolvă în 1-3 minute, cu tot cu cititul sarcinii), majoritatea sunt de dificultate medie (se rezolvă în 5-10 min) şi câteva (tot 10% – 15%) sunt de dificultate crescută, putând chiar să depăşească nivelul sau cunoştinţele de clasa a IX-a.

Sunt şi întrebări legate de teorie, dar majoritatea sunt probleme de calcul. Calculele pot fi făcute şi fără calculator, dar cei care doresc pot să folosească un calculator simplu (exclus telefon mobil), adus de acasă.

Testul este de tip grilă, candidatul trebuind să aleagă unul din 5 răspunsuri, unul singur fiind corect.

Cele 100 de probleme vin tipărite pe foi, pentru fiecare concurent, iar răspunsurile se bifează pe o grilă care vine pe foaie separată şi pe care se va scrie numele (sau indicativul ales).

  • Cum se face notarea?

Candidatul nu trebuie să încerce să rezolve toate cele 100 de probleme. Le abordează doar pe cele la care considera că poate da un răspuns corect. A rezolva 50 de probleme, din cele 100, este deja mult.

Nu se recomandă ca un candidat să dea răspunsuri la întâmplare. În calcularea punctajului final, numărul răspunsurilor greşite se împarte la 4 şi se scade din numărul răspunsurilor corecte. Deci, dacă ai rezolvat 48 de probleme şi 8 sunt greşite (40 fiind corecte), punctajul obţinut este (48-8) – 8/4 = 38 puncte.

Rezultatele se vor afișa și în format procent. Acesta va arăta nivelul performanței obținute raportate la ceilalți candidați.
De exemplu: dacă ai cel mai bun punctaj procentul tău este 100%. Dacă ai ”lăsat în spate” două treimi din ceilalți concurenți, procentul tău este 66%. Dacă ești mai bun decât un sfert din concurenți, procentul tău este 25%.

  • Unde şi când se desfăşoară concursul?

Concursul se desfăşoară la Colegiul Naţional UNIREA, în data de 19 mai (vineri), de la ora 11:15 (intrarea în sală până la ora 11:10).

Rezultatele se vor afişa pe https://eduproiect.wordpress.com la o zi după concurs.

  • Înscrieri

Pentru a putea organiza sălile şi supravegherea, vă rugăm să vă anunţaţi participarea (nume, prenume, clasa şi şcoala) trimiţând un e-mail cu subiectul „participare concurs UNIREA” la adresa lupaescu@gmail.com până duminică seara (13 mai).

  • Alte precizări

Noutăţi şi detalii cu privire la subiecte, inclusiv câteva exemple de probleme de dificultăţi diferite, se vor afişa zilele viitoare la adresa https://eduproiect.wordpress.com

Alte întrebări pot primi răspuns prin e-mai scriind la lupaescu@gmail.com

 

 Vă aşteptăm la concurs!

Aici puteţi citi forma finală a Legii Educaţiei Naţionale publicată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aprobată de Parlamentul României.
Este scanată şi din acest motiv fişierul este destul de mare (10 MB)

Explicatia stiintifica

Posted: 19 Decembrie 2010 in Uncategorized

Scientific Explanation

Hempel and Oppenheim’s essay “Studies in the Logic of Explanation,” published in volume 15 of the journal Philosophy of Science, gave an account of the deductive-nomological explanation. A scientific explanation of a fact is a deduction of a statement (called the explanandum) that describes the fact we want to explain; the premises (called the explanans) are scientific laws and suitable initial conditions. For an explanation to be acceptable, the explanans must be true.

According to the deductive-nomological model, the explanation of a fact is thus reduced to a logical relationship between statements: the explanandum is a consequence of the explanans. This is a common method in the philosophy of logical positivism. Pragmatic aspects of explanation are not taken into consideration. Another feature is that an explanation requires scientific laws; facts are explained when they are subsumed under laws. So the question arises about the nature of a scientific law. According to Hempel and Oppenheim, a fundamental theory is defined as a true statement whose quantifiers are not removable (that is, a fundamental theory is not equivalent to a statement without quantifiers), and which do not contain individual constants. Every generalized statement which is a logical consequence of a fundamental theory is a derived theory. The underlying idea for this definition is that a scientific theory deals with general properties expressed by universal statements. References to specific space-time regions or to individual things are not allowed. For example, Newton’s laws are true for all bodies in every time and in every space. But there are laws (e.g., the original Kepler laws) that are valid under limited conditions and refer to specific objects, like the Sun and its planets. Therefore, there is a distinction between a fundamental theory, which is universal without restrictions, and a derived theory that can contain a reference to individual objects. Note that it is required that theories are true; implicitly, this means that scientific laws are not tools to make predictions, but they are genuine statements that describe the world—a realistic point of view.

There is another intriguing characteristic of the Hempel-Oppenheim model, which is that explanation and prediction have exactly the same logical structure: an explanation can be used to forecast and a forecast is a valid explanation. Finally, the deductive-nomological model accounts also for the explanation of laws; in that case, the explanandum is a scientific law and can be proved with the help of other scientific laws.

Aspects of Scientific Explanation, published in 1965, faces the problem of inductive explanation, in which the explanans include statistical laws. According to Hempel, in such kind of explanation the explanansgive only a high degree of probability to the explanandum, which is not a logical consequence of the premises. The following is a very simple example.

The relative frequency of P with respect to Q is r
The object a belongs to P
————————————————–
Thus, a belongs to Q

The conclusion “a belongs to Q” is not certain, for it is not a logical consequence of the two premises. According to Hempel, this explanation gives a degree of probability r to the conclusion. Note that the inductive explanation requires a covering law: the fact is explained by means of scientific laws. But now the laws are not deterministic; statistical laws are admissible. However, in many respects the inductive explanation is similar to the deductive explanation.

– Both deductive and inductive explanation are nomological ones (that is, they require universal laws).

– The relevant fact is the logical relation between explanans and explanandum: in deductive explanation, the latter is a logical consequence of the former, whereas in inductive explanation, the relationship is an inductive one. But in either model, only logical aspects are relevant; pragmatic features are not taken in account.

– The symmetry between explanation and prediction is preserved.

– The explanans must be true.

 

Cum e la şcoală…

Posted: 18 Octombrie 2010 in Uncategorized

În mare, treaba stă cam aşa: te duci la oră şi participi la lecţie. Fizic, cel puţin.  E musai. Te-au trimis părinţii. Deşi mintea nu-ţi stă acolo, nu-ţi place şi ai prefera să faci orice altceva, stai cuminte în banca ta. Aşa trebuie. Dacă deranjezi ora, tot tu ai de suferit mai târziu, într-un fel sau altul.

De partea cealaltă, profesorul se dă de ceasul morţii să explice lecţia cât poate el de bine şi, dacă este un profesor bun, chiar îi reuşeşte. O parte din elevi participă activ la oră. Asta dacă ţine la imaginea lui de profesor bun şi îl interesează ceea ce face. Dacă nu…

Ce metode de „convingere” are profesorul care doreşte ca elevii lui să se aleagă cu ceva? Păi… ar fi mai multe. Din păcate, în marea lor majoritate, sunt metode de constrângere. De exemplu: „Dacă nu înveti, primeşti notă proastă!” Şi ce dacă primeşti notă proastă? Păi… te ceartă parinţii. Sau îţi diminuezi şansele, pe viitor, de a intra undeva unde notele contează. Sau te simţi lezat în orgoliul propriu. Asta mai rar…

Ora se termină. Profesorul dă tema pentru acasă. „Sa faceţi exerciţiile cutare şi cutare…” Sa înveţi lecţia, nu-ţi mai spune. E de la sine înţeles că aşa ar trebui sa începi: cu studiul teoriei şi al noţiunilor predate.

Tema de acasă sau din… pauză?
După şase, şapte sau chiar opt ore de şcoală, mai mult stresante decât obositoare, te duci acasă… Dacă eşti un elev conştiincios, te odihneşti puţin şi te apuci de lecţii. Te uiţi un pic prin caiete să vezi ce s-a predat şi, poate, şi prin manuale. Nu-ţi trebuie mai mult de câteva minute ca să îţi dai seama că pentru a-ţi însuşi toate noţiunile necesare unei bune pregatiri, conform cerinţelor, la toate materiile, n-are cum să-ţi ajungă timpul. Şi-atunci ce faci? Păi mai întâi încerci să-ţi faci tema. Dacă merge treaba, bine. Dacă nu, te uiţi prin caiet poate găseşti acolo ceva ce nu ştiai şi care ţi-ar putea fi de folos să-ţi rezolvi exerciţiile. Poate că te uiţi şi în manual, dar nu-i sigur. E doar o opţiune. Dacă ai reuşit să-ţi faci tema, eşti fericit. Mâine ora va fi mai puţin stresantă. Dacă nu ai reuşit, ai mai multe posibilităţi. Poţi să întrebi pe cineva. Poate ştie mama sau tata. Sau un vecin. Sau un coleg. Sau vreun profesor care dă ore. Sau, poţi să mergi cu tema nefăcută. Aproape sigur că este vreun coleg care şi-a făcut-o şi se găseşte o pauză s-o copiezi. Dacă n-a făcut nimeni tema poţi să stai (aproape) liniştit. Toată clasa va striga „n-am ştiut să ne facem tema!” şi ai scăpat. Mai poţi şi să laşi tema complet nefăcută. Asta depinde de gradul tău de curaj dar, mai ales, depinde de profesor. Controlează profesorul tema sau nu? Cât de tare se supără dacă nu ţi-ai făcut tema total sau parţial? Te pedepseşte, dacă te prinde fără temă, sau nu? Dacă da, cât de tare? Chiar şi elevii cei mai conştiincioşi fac adeseori asemenea calcule…

Mă ascultă, nu mă ascultă…
În afară de temă, mai ai şi altă grijă. Ai putea să fii ascultat. În cazul ăsta cam trebuie să ştii, dacă vrei să iei o notă bună. Profesorul pune întrebări şi e cam greu de păcălit. Dacă e un profesor bun, cum ai deschis gura îşi dă seama cât ştii. Dacă nu, mai ai o şansă. Sau mai multe. Poate se găseşte vreun coleg de treabă să-ţi şoptească. O idee, două, acolo… Mai pui şi tu ceva de la tine şi iese de-o notă acceptabilă! Dacă ai noroc, te ascultă fără să te scoată la tablă. Uf… în bancă e mai uşor. Sunt mai mulţi binevoitori împrejur. Poate că îţi „uiţi” caietul, sau cartea, deschise pe bancă… Din nou depinde de stilul de examinare al profesorului.

Este vreo legătură între notă şi cunoştinţe?
Vine momentul în care profesorul îţi dă nota. Tu zici că ai merita un şapte, dar poţi să ştii ce i se năzare profesorului? Cât e el de obosit sau de nervos? Sau cât ai reuşit tu să fii de convingător? Poate că are pică pe tine sau, pur şi simplu, nu-i place mutra ta. Dacă e pe-aşa să te mulţumeşti şi cu-n cinci! Măcar e notă de trecere. Cine ştie, dacă era un alt profesor…, ai auzit tu de la un prieten de la un alt liceu, nu luai nici patru. Că ăla e foarte sever! Sau poate ai noroc şi profesorul îţi zâmbeşte îngăduitor. Îi eşti simpatic şi-ţi dă cu un punct, două mai mult. Eeeee, cu nota nouă… mergi acasă cu fruntea sus!

Dacă se dă lucrare, e altă poveste. Poate că eşti bun şi eşti în stare să rezolvi subiectele singur. Dar dacă nu eşti? Poate copiezi… De la un coleg, sau din caiet, sau din carte. Sau de pe fiţuica la care ai lucrat aseară două ore, după ce s-au culcat părinţii… Stres, stres şi iar stres… şi oboseală… abia aştepţi să treacă săptămâna, să treacă semestrul, să vină vacanţă!

Cu alţi profesori poate fi mai simplu. Sau mai complicat. Poate că nu te examinează şi nici nu prea controlează temele. Dar dă lucrare şi nu se poate copia… Trebuie să ştii. Dacă lucrarea e anunţată, e bine. Cu o noapte înainte stai şi înveţi. Sau în weekend. Dacă lucrarea nu e anunţata e neplăcut. Stai tot timpul cu frica în sân aşteptând fatidicul „scoateti o foaie de hârtie şi scrieţi…”

La care materie să învăţ mai mult?
În general ai mult, sau foarte mult de învăţat. Toate materiile sunt importante şi e foarte greu să te pregăteşti, aşa cum trebuie la toate. Timpul nu ajunge şi eşti în situaţia de a alege la care materie înveţi mai mult şi pe care o neglijezi. Ba mai vrei şi un pic de timp să te întâlneşti cu prietenii, sau să te uiţi la un film, sau să te joci pe calculator… Şi-atunci ce-i de făcut? Înveţi, oare, la materiile care-ţi trebuiesc? Păi nu prea… Te orientezi şi dai mai multă atenţie materiilor care au un profesor mai sever. Chiar dacă nu-ţi plac biologia şi istoria la astea trebuie să înveţi mai abitir decât la toate la un loc, că ai la materiile astea doi zbiri de profesori… cu care nu te joci, ori ştii ori rămâi repetent! Contează că tu te orientezi către informatică? Astea trebuie învăţate: biologia şi istoria. Bine de tot! Dar celelalte materii nu trebuie învăţate? Se gândeşte oare cineva ce trebuie învăţat şi ce nu? Dar, mai ales, se gândeşte cineva cât poţi învăţa şi cât nu? La viaţă ta se gândeşte cineva? Poate că eşti îndrăgostit şi ai vrea un pic de timp să visezi, sau poate că ai o pasiune extraşcolară şi nu reuşeşti nicicum să-ţi găseşti timp pentru ea…

Am scăpat!!!
După ce s-a terminat prima parte a orei, ascultarea, începe predarea. Profesorul trece la lecţie nouă. Ţi-ai luat nota, au trecut emoţiile şi eşti relaxat. Poţi să te pui pe pilot automat, scrii ce dictează profesorul sau ce scrie pe tablă. În timpul ăsta tu ai tras obloanele şi te gândeşti la mângâierea dulce a soarelui de primăvară, care răsare la fel în fiecare an, fără a se sinchisi de zbuciumul tău sau al altora ca tine… sau la prietenul care o să-ţi arate, în pauză, ce mobil nou şi-a cumpărat…

Examene şi meditaţii
Ajungi la sfârşitul anului şi constaţi că nu prea îţi mai aminteşti mare lucru din ceea ce ai studiat un an întreg. Şi vin examenele… Finale sau de admitere. Cu astea nu prea te joci. Trebuie să înveţi dacă vrei să iei examenul. Materia trebuie recapitulată, dar când să mai faci şi asta? Abia faci faţă treburilor pentru a două zi. Poate te ajută un profesor cu ceva ore în particular. Acuma, între noi fie vorba, prea mult nu te poate ajuta. Niciun profesor nu are pâlnii de turnat cunoştinţe în capul elevului. Tot tu trebuie să studiezi! Dar te mai lămureşte cu câte ceva ce n-ai înţeles. Poate face vreo schemă mai uşor de memorat. Sau poate că te-au trimis părinţii şi ţi-e frică şi de ei şi de profesorul din particular şi nu prea ai ce face, trebuie să mai pui câteva ore de muncă pe săptămâna, să te pregăteşti cum ţi se cere…

Referate
Cât eşti elev mai ai de făcut şi alte treburi pentru şcoală. De exemplu, trebuie să faci referate. Asta e destul de simplu, sunt pe Internet o grămadă! Şi cum mulţi profesori nu prea ştiu cu ce se mănâncă Internetul… nu e mare lucru. Cine mai stă în ziua de azi să răsfoiască cărţi prăfoase, prin biblioteci, ca să adune cunoştinţe pentru o lucrare de tipul referatului? Sau poate îţi dă cineva o carte din care copiezi un capitol şi ai scăpat. Mai mult durează să o scrii frumos sau să o pui pe calculator, scoţi la imprimanta şi gata lucrarea! Oricum profesorul nu va sta să citească ce ai scris tu acolo… Ce-i zinghi-linghi? Cum să citească peste o sută de lucrări, de trei-patru pagini, pe care le adună de la toate clasele? O să-ţi dea o notă în funcţie de cum arată lucrarea sau de cât de mult îi place lui subiectul, aşa cum reiese din titlu.

Ah, disciplina asta…
Nota se mai poate lua şi altfel. E gălăgie în clasă… Profesorul dă o lucrare grea sau stupid de grea. Aşa, de pedepsire. Să se înveţe elevul minte. „La mine la oră trebuie să fie disciplină! Dacă nu e… o păţiţi!” Sau: te-a luat gura pe dinainte şi ai vorbit obraznic cu profesorul, într-o încercare tâmpă, adolescentină, de a-ţi impresiona colega aceea drăguţă care ţi-a căzut cu tronc. Acuma chiar că e de rău! Te ascultă şi ai băgat-o pe mânecă! Unul din profesorii mei avea o vorbă: „Amice, îţi dau doi. Nu fără să te-ascult.”. Dacă n-ai avut de lucru? Încă să zici mersi dacă scapi cu atât. Poate că o să rămâi şi corigent…

Un fel de încheiere
Câţi dintre dumneavoastră recunoaşteţi povestea? E o întrebare retorică, desigur. Cu toţii am trecut prin aşa ceva şi poate că încă mai trecem. Sau avem copii, sau nepoţi, care se frământă în felul acesta. E bine, e rău…? Eu cred că e nu rău, ci foarte rău!

Să fim bine înţeleşi, nu neg farmecul unei asemenea vieţi de elev. În fond ce-o să povesteşti o viaţă întreagă cu prietenii dacă nu păţanii, care mai de care mai nostime, din timpul anilor de şcoală… Şi poate că o să povesteşti şi nepoţilor cum era pe vremea ta. Copiilor tăi n-o să le spui că obişnuiai să copiezi la şcoală şi că n-aveai nici un chef să înveţi. Lor o să le spui: „Învaţă, că tu ai toate condiţiile! Eu, când eram ca tine, mergeam cu gâştele pe imaş şi cu cartea în trăistuţă şi aşa învăţam. Tu nu ai altă treabă decât să înveţi”. Parcă şi pe asta am mai auzit-o…

Nu farmecul e problema, ci eficienţa. Sistemul, în forma actuală, nu exploatează nici pe departe capacităţile reale de acumulare ale tinerilor. Poate că un asemenea sistem este potrivit secolului IX. În secolul nostru însă, trebuie să facem faţă exploziei informaţionale şi trebuie să înţelegem că nu mai putem să învăţam tot. Trebuie să alegem cu grijă cunoştinţele necesare cetăţeanului secolului XXI şi să-l ajutăm să şi le însuşească eficient. Trebuie să facem ceva că să scăpam de anacronismul sistemului.

Să încercăm să tragem câteva concluzii:

  • Atât învăţarea cât şi examinarea depind într-o măsură hotărâtoare de profesor şi de stilul lui. Nu este corect.
  • Procesul de învăţare se desfăşoară haotic. Elevul nu învaţă la şcoală,  ci mai mult acasă, singur şi nedirijat. Instrumentele de care dispune sunt, în general, puţine şi nesatisfăcătoare.
  • În loc să înveţe, elevul are mai multă grijă de „meciul” cu profesorul. Mă prinde sau nu mă prinde că n-am ştiut? Cum să-l păcălesc şi să iau o notă bună?
  • Elevul nu învăţa ca să ştie. El învăţa ca să nu ia notă proastă. Nu învăţă pentru că îi place, ci pentru că îi este frică de consecinţele neînvăţatului.
  • Notele nu reflectă, decât în mică măsură, gradul de însuşire al cunoştinţelor. În notă au o pondere nepermis de mare subiectivitatea profesorului şi disciplina elevului.
  • Sistemul este descurajant. Nu prea contează cât înveţi pentru că e puţin probabil să primeşti o notă proporţională cu cunoştinţele. Ori ştii tot (ceea ce e aproape imposibil având în vedere cantitatea şi nivelul materiiei cerute) şi iei nota zece, ori ştii între mai nimic şi aproape tot şi iei o notă cuprinsă între doi şi zece.
  • Capacitatea de studiu a elevului nu este exploatată eficient. Elevul, copleşit de cantitatea mare de muncă cerută, depune un efort mult sub posibilităţile lui reale. Dacă ai de făcut o mie de lucruri şi tu nu poţi face decât cincizeci, probabil că o să faci vreo zece, alese după criterii numai de tine ştiute.
  • Efectul psihologic este devastator din punct de vedere social. Tânărul absolvent a „învăţat” pe băncile şcolii că în viaţă eşti la mâna altuia. Nu prea contează ce faci, cât munceşti, că oricum şansele de a fi apreciat la adevărată ta valoare, de a-ţi fi apreciate meritele reale, sunt minime. E mult mai bine să te „fofilezi”. Să mai spun oare, că de aici şi până la ideea de mită şi corupţie nu e decât un pas?

Am sau nu am dreptate?

Scris de mine, Constantin Lupaescu, în 2005 şi reluat în 2010.
constantin.lupaescu @ gmail.com